Odată pe an în luna Mai, de ziua sfântului Atanas, din toate colțurile Cadrilaterului, de la Cavarna, Șabla, Silistra și veniti chiar cu pașaport din Bulgaria, Turcii, Românii, Bulgarii, Armenii, vin să doarmă o noapte lângă mormântul sfântului, să petreacă o zi de chiolhan, să aducă ofrandă și să îndeplinească regulile stabilite, să invoace gratitudinea oaselor sfinte. După asta se vor întoarce în satele îndepărtate de unde au venit, se vor aciua iar la treburile Ior, de după dealurile întortocheate, în rîpele roșcovane, dealungul fermecător al văii, – împăcați și fericiți că și-au făcut datoria.

Poate să pară curios, dar așa e! În plinul nostru modernism, intr-o vreme cand avionul elegant englezesc al cursei București – Balcic se întretaie cu sborul nu mai puțin elegant al pesărușului si cormoranului, un norod de drept-credincioși se duce să se prosterneze simplu și să invoace forțele oculte ale lui Ak lazalâ Sultan. Fiecare din ei crede cucernic în seculara legendă despre minunile sfântului.

– în Obrociște (Balcik), Dobrici.

Lasă un răspuns