*Numele autoarei a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea.

Bună, sunt Miray* și viața într-o familie musulmană nu a fost deloc fun pentru mine. Aventura mea a început prin ‘93, într-o zi de septembrie când părinții mei, un tată turc de origine arabă și o mamă româncă au hotărât să mă aducă pe lume. M-am născut într-un orășel din Suedia și, long story short, nu au reușit să obțină cetățenia, așa că au decis să se întoarcă în Turcia. Obligativitatea serviciului militar de acolo l-a împins pe tatăl meu să se refugieze în România, așa că-n anul Domnului 2019, iată-mă aici.

Cum e să crești, ca musulmancă, într-un oraș mic din Oltenia

Pe la sfârșitul lui 1999 s-au stabilit într-un orășel din Oltenia, unde au încercat să înființeze o afacere, dar cunoștințele slabe de limba română l-au făcut pe tata ținta multor țepe clasice românești. A reușit într-un final să pună pe picioare o afacere cu produse de menaj.

Diferențele culturale și „stilul libertin” de viață al românilor l-au determinat pe tata să urască decizia de a locui aici. Asta l-a împins să devină extrem de paranoic, iar în cele din urmă a ajuns să ne izoleze de ceilalți. Nu aveam voie să ies la joacă cu ceilalți copii și nu am mers niciodată la grădiniță. Mereu îmi spunea că oamenii ne urăsc și vor să ne facă rău. În schimb, fratele meu mai mic avea voie să iasă, că era băiat. Logic.

mai mult la   /www.vice.com/

Lasă un răspuns